iconár, iconari, s.m. Pictor de icoane. ■ (onom.) Iconari, poreclă pentru locuitorii din Văleni: „Vălenarii erau porecliți iconari. Că tot ceva mut s-o dus la o comândare (= înmormântare) și, la cât de bat o fost, s-o întors cu praporii acasă” (Ion Godja Oul, din Văleni). – Din icoană + suf. -ar (Scriban, DEX, MDA).