Definiția cu ID-ul 499189:
Etimologice
ibrișim (ibrișimuri), s. n. – Fir de mătase răsucit. – Var. ibrișin. Tc. ibrișim (Roesler 593; Șeineanu, II, 222), cf. bg. ibrisim. – Der. ibrișimgiu, s. m. (negustor de mărunțișuri), din tc. ibrișimci.
ibrișim (ibrișimuri), s. n. – Fir de mătase răsucit. – Var. ibrișin. Tc. ibrișim (Roesler 593; Șeineanu, II, 222), cf. bg. ibrisim. – Der. ibrișimgiu, s. m. (negustor de mărunțișuri), din tc. ibrișimci.