IBÉRI (< fr.) s. m. pl. Populație de limbă neindo-europeană (caucaziană) care locuia, în milen. 1 î. Hr., pe coastele de E și SE ale Spaniei actuale. De origine necunoscută, probabil africano-mediteraneană, cu influențe anatoliene și feniciene. După cucerirea Spaniei, i. au fost asimilați de către romani (sec. 2 î. Hr.). De la numele lor provine denumirea Pen. iberice.