IATAGAN, Mold. IARTAGAN (pl. -ane) sn. ⚔️ Sabie încovoiată, cu două tăișuri, purtată de Turci la brîu (🖼 2606): un sileaf, în care erau înfipte două trei pistoale și un iatagan (ISP.); mi-am pus pistoalele și iartaganul la brîu (ALECS.); în părete îmi făcui o panoplie... unde aninai un iatagan vechiu (GN.) [tc. jatagan].