ASPRU¹ adj. 1 Care dă o sensație neplăcută la pipăit, la gust, la auz: piele aspră; vin ~; sunete aspre; Și scoate un ~ vuet ce ’nsuflă oțerire (ALECS.) (contr. NETED) ¶ 2 Greu, care te face să înduri multe, să suferi: iarnă aspră; e o seară aspră de toamnă (CAR.) ¶ 3 🌿 IARBĂ-ASPRĂ 👉 IARBĂ ¶ 4 Fig. Neînduplecat, rău, sever: era bun cîrmuitor, ~ cătră aristocrați și blînd cătră popor (NEGR.) ¶ 5 📖 Spirit ~ 👉 SPIRIT ¶ 6 📻 Care nu e perfect luciu [lat. asper (e)rum].

NARDUS L., IARBĂ ASPRĂ, fam. Gramineae. Gen cu o singură specie, originară din regiuni alpine și subalpine, din Europa și Asia, plantă erbacee, glabră: Nardus stricta L. Înflorește la sfîrșitul primăverii, începutul verii. (3 stamine, 1 stil, stigmat filiform, pubescent, exert). Flori hermafrodite cîte 1 în spiculețe unilaterale (așezate pe peduncul comun) liniar subulate, albăstrui, sesile, lipsite de glume, reunite la vîrful paiului într-un spic. Frunze gri-verzi, lungi de 20 cm, cele de la bază gălbui-albicioase, rulate, setiforme, rigide. Plantă erbacee, perenă, gri-albastră, 20 cm înălțime. Rizom tîrîtor. Tulpină rigidă, erectă, aspră în partea superioară, netedă în cea inferioară.

IARBĂ-ASPRĂ s. v. țăpoșică.

iarbă-aspră s. v. ȚĂPOȘICĂ.