Ialomița În ER, p. 103, am presupus ca etimon pentru numele propriu Ialomița o formă slavă *jalovĭnica, neatestată. O găsesc acum în mai multe documente; de două ori la Lucia Djamo-Diaconiță, Limba documentelor slavo-române emise în Țara Românească în sec. XIV-XV: la p, 231, дo oγcміa Млoвинци (document din 1421), și la p.238, дo γcміa елoвинцe (document din 1467; fără îndoială e vorba tot de Ialomița); apoi la G. Mihăilă, Dicționar al limbii române vechi, p. 151, дo олoвинцe (document din 1507).