IA!¹ interj. 1 Exprimă (dinaintea unui imperativ) un îndemn sau o îmbărbătare: ~ lasă-i și tu, mai nevastă, lasă-i! (CRG.) ; ~ uită-te, neiculiță, ce mi s’a întîmplat (ISP.); ia nu te mai lua după fleacuri! ¶ 2 Însoțește un gest, spre a atrage privirea sau luarea aminte a celui ce ascultă: era numai ~ atîtica de mare ¶ 3 F Dinaintea unei afirmări sau unui răspuns, spre a arăta că ceea ce se spune sau se face nu prezintă vre-un interes, e lipsit de ori-ce importanță: De unde îi găsiși, preoteasă? – Ia, în coșul cu fusele (ISP.) [blg.].