ișlic sn [At: ANON. CAR. / V: (înv) șlic / Pl: ~ice / E: tc başlik] 1-4 (Tcî) Căciulă (de blană scumpă sau) de postav, de format mare, (cilindrică sau) cu fundul pătrat, din alt material, purtată de domni, de boieri și uneori de soțiile lor, iar mai târziu de negustori, de lăutari etc. 5 (Înv; îe) A călca pe colțul ~ului sau a pocni la coada ~ului A jigni.