hărăți [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 239/22 / V: ~zi / Pzi: ~țesc / E: ns cf mg herécelni] 1 vrr (Înv; d. armate dușmane) A se angaja la luptă, hărțuindu-se. 2 vt (Reg) A asmuți un câine prin amenințări. 3-4 vtrr (Îe) A (se) ~ pe (cu) cineva A nu(-și) da pace (cuiva sau) unul altuia.