hărhătire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: hărhăti] 1 (Reg) Vorbit concomitent al mai multor persoane Si: hărhătit (1). 2 (Reg; d. mai multe persoane) Producere de zgomot Si: hărhătit (2). 3 Ceartă. 4 încolțire cu vorbe rele a cuiva Si: hărhătit (4). 5 Râs mult din nimic Si: hărhătit (5). 6 Lătrat al câinilor mai mulți deodată Si: hărhătit (6).