hăituitor, ~oare [At: H X, 107 / Pl: ~i, ~oare / E: hăitui¹ + -tor] 1-2 smf, a (Vânător) care merge în căutarea vânatului. 3 sm Hăitaș (1). 4-5 smf, a (Pex) (Persoană) care alungă pe cineva. 6-7 smf, a (Pex) (Persoană) care fugărește pe cineva. 8-9 smf, a (Pex) (Persoană) care urmărește pe cineva. 10-11 smf, a (Persoană) care gonește un animal de undeva. 12-13 smf, a (Fig) (Persoană) care împinge pe cineva să facă ceva.