hădăraș, hădărași, (hădărău, hadarău, hadarag), s.m. – (reg.) Bota scurtă a îmblăciului, cu care se lovește snopul: „Voi d-aicea vă luați, / În pădurea cea de fagi / Și vă tăiați hădăragi” (Bârlea, 1924: 26). – Din magh. hadaró „îmblăciu” (MDA); din hadăr[ău] + suf. -aș (Frățilă).