Definiția cu ID-ul 498692:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
hăcui (-uesc, hăcuit), vb. – A tăia în bucăți, a sfîrteca, a toca. Origine incertă. Pare a fi germ. hacken; trebuie să fi intrat însă în rom. pe o filieră sl., care nu este cunoscută. Sec. XVII, astăzi în Mold. și Bucov.