HÎRLĂ subst. „scroafă” (DLR). 1. Harlă (Sd XVI). 2. Hîrle, -a (DM 60); – șoltuz (Dm; Bîr IV); Hîrl/escu act.; -ești s.; Hîrloae, Tofana, n. marital. (Bîr III). 3. Hîrlău (16 A IV 205; C Bog); – Andrușca și – Duma (16 A I 186); Hărlău din Prisăcina (Sd XVI); Hîrlau orașul. 4. + -ac: Hîrlacu (Bîr IV). 5. Hîrlici, Tatul (Ștef); Hărlicești s., mold.; acestea se pot explica și din tema Hrel.