HÎNSARI subst., un fel de „haiduci liberi”, confundați de Dim. Cantemir cu husarii (DLR); după etimologie < sl. χoνcaρь < χoνca „cursă”, este vorba de așa-zișii „ostași în dobîndă” din vechime. 1. Hansarul, I. (Isp III², IV). 2. Hănsărel, C. 1619 (Isp I¹); Hănsărești s. (16 B I 80); Hăsărel (sic) Gr., mold. (Sur II). 3. < Cf. Husar, H, < subst. husar „călăraș” < ung. huszár < fr. hussard.