hârzob sn [At: CANTEMIR, I. I. I, 287/ V: ~oabă sf, ~oapă sf, ~obă sf, ~op, vărzoabă sf, vâ~ / Pl: ~uri și (Înv) ~oabe / E: bg вързоп] (Reg) 1 Funie groasă folosită la coborârea sau la ridicarea greutăților din adâncime. 2 (Îe) A se crede coborât cu ~ul din cer A se crede mult superior celor din jur, a fi îngâmfat. 3 (Îe) A cădea cu ~ul din cer A veni pe neașteptate. 4 (Îae) A se realiza de la sine. 5 Ladă care servea drept scenă, în spatele căreia păpușarul mânuia păpușile. 6 Coșuleț din cetină de brad în care se pun la uscat unii pești. 7 (Buc) Cerc sau vas de forma unui coșuleț sau cupe, atârnat cu un lănțișor de tavan. 8 (Pex) Policandru. 9 Unealtă ciobănească, cerc de alun cu împletitură de tei sau cânepă, pe care se pune strecurătoarea cu cașul. 10 Tălpi late și foarte lungi, dintr-o potcoavă de lemn pe care se împletesc sfori, folosite la munte pentru a nu se scufunda în zăpadă. 11 Opincă rău croită. 12 Sfoară cu care se leagă opincile. 13 (Pex) Lucru prost făcut. 14 (Pex) Cal slab. 15 (Îe) A lega ~ A lega ceva în formă de elipsă. 16 Formațiune anormală în formă de ploscă la coarnele de cerb. 17 Nuia despicată în patru cu care se dau jos fructele din pom.