hârcâire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: hârcâi] 1 Hârâire (2). 2 (Spc) Respirație hârâitoare a tuberculoșilor Si: hârcâială (2), hârcâit¹ (2), hârcâitură (2). 3 (Spc) Respirație grea a celui aflat în agonie Si: hârcâială (3), hârcâit¹ (3), hârcâitură (3). 4 Tuse din piept Si: hârcâială (4), hârcâit¹ (4), hârcâitură (4). 5 Expectorație. 6 Zgâriere a unui perete, râcâindu-l cu ceva Si: hârcâială (6), hărcăit¹ (6), hârcâitură. 7 Frecare (cu nisip) a ceva Si: hârcâială (7), hârcâit¹ (7), hârcâitură (7).