hârcâi [At: ANON. CAR. / V: ~căi, ~coi / Pzi: ~esc / E: fo cf hârâi, hor(c)ăi] 1 vz A hârăi (2). 2 vi (Spc) A avea respirația hârâitoare a tuberculoșilor. 3 vz (Spc) A horcăi (1). 4 vz A tuși din piept. 5 vti A expectora. 6 vt A zgâria un perete, râcâindu-l cu ceva. 7 vt A freca (cu nisip).