hvalite (< sl., de la vb. хвалити, gr. αἰνεῖν, laudare; „toată suflarea laudelor” sau „laudele”), cântări alcătuite din psalmii 148, 149 și 150, numiți „ai laudelor”, ce se cântă (sau se citesc) în ultima parte a utreniei*, numită laude (αἰνοι, laudes), între exapostilarie* și eotinale*. Se numește astfel deoarece în cuprinsul psalmilor 148 și 150 revine deseori imperativul αἰνεῖτε, „lăudați”.