hvalite (< sl., de la vb. хвалити, gr. αἰνεῖν, laudare; „toată suflarea laudelor” sau „laudele”), cântări alcătuite din psalmii 148, 149 și 150, numiți „ai laudelor”, ce se cântă (sau se citesc) în ultima parte a utreniei*, numită laude (αἰνοι, laudes), între exapostilarie* și eotinale*. Se numește astfel deoarece în cuprinsul psalmilor 148 și 150 revine deseori imperativul αἰνεῖτε, „lăudați”.

hvalite s. f. pl. (Înv.) Cântări bisericești alcătuite din psalmii 148, 149 și 150, care se execută sau se citesc la utrenie, între svetilne și voscresne; laude. – Din sl. hvalitĭ.