huțúl, huțuli, (huțan), s.m. Populație de origine slavă ce vorbește un dialect ucrainean. ■ Au fost colonizați, în Maram., de autoritățile austriece: „În categoria a treia sunt de puși huțulii, colonizați de abia din secolul trecut în domeniile erariale de la izvoalele răului Tisa și Taras” (Mihaly, 1900: 284; dipl. 116). ■ (onom.) Huțuleac, nume de familie în jud. Maram. – Din ucr. hucul (DEX, MDA).