hușcă, huști, s.f. – (reg.) Drob de sare: „Când laptele dă în foc (la stână), focul trebuie hușcuit (presărat cu sare de hușcă – căpățână de sare albă) și cu iarbă verde” (Latiș, 1993: 82). Sarea de hușcă se obține prin fierberea apei de izvoare sau de bălți sărate. – Din ucr. huska.