Definiția cu ID-ul 712175:
Arhaisme și regionalisme
hututuie, s.f. – Persoană naivă, năucă, împiedicată, neîndemânatică: „Și hututuiele nu au putut trage haina de pânză de pe ea” (Bilțiu 1999: 403; Oarța de Sus). – Cuvânt autohton (Philippide 1928).
hututuie, s.f. – Persoană naivă, năucă, împiedicată, neîndemânatică: „Și hututuiele nu au putut trage haina de pânză de pe ea” (Bilțiu 1999: 403; Oarța de Sus). – Cuvânt autohton (Philippide 1928).