Definiția cu ID-ul 950920:
Regionalisme / arhaisme
hututui, hututuie, s.f.m, adj. – Persoană naivă, năucă, împiedicată, neîndemânatică: „Și hututuiele nu au putut trage haina de pânză de pe ea” (Bilțiu, 1999: 403; Oarța de Sus). – Cuvânt autohton (Philippide, Vraciu); formă onomatopeică (MDA).