Definiția cu ID-ul 1348771:
Arhaisme și regionalisme
hututúi, hututuie, s.m.f., adj. Persoană naivă, năucă, împiedicată, neîndemânatică: „Și hututuiele nu au putut trage haina de pânză de pe ea” (Bilțiu, 1999: 403). – Cuv. autohton (Philippide, Vraciu); formă onomatopeică (MDA).