Definiția cu ID-ul 1399965:

Explicative DEX

HURUI, pers. 3 huruie, vb. IV. 1. Intranz. A face un zgomot ca acela care se aude cînd umblă o căruță, cînd se rostogolește un butoi sau cînd cad mai multe obiecte tari unul peste altul. 2. Refl. (Reg.) A se dărîma, a se surpa. [Var.: hului, urui vb. IV] – Onomatopee.