urluire sf [At: COSTINESCU, LM / V: (reg) h~ / Pl: ~ri / E: urlui¹] 1 Măcinare în granule mari (a boabelor unor cereale). 2 Zdrobire a semințelor unor plante oleaginoase pentru a obține ulei.

hurluire sf vz urluire

URLUI, urluiesc, vb. IV. Tranz. A măcina mare unele boabe de cereale pentru a face urluială. [Var.: urui vb. IV] – Din magh. örölni.

A URLUI ~iesc tranz. (cereale) A măcina pentru urluială; a preface în urluială. /<ung. örölni

urlui v. urui

urlui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urluiesc, imperf. 3 sg. urluia; conj. prez. 3 sg. și pl. urluiască