HUÍLĂ (< fr.) s. f. Cel mai important cărbune mineral, din categoria cărbunilor humici, rezultat prin încărbunarea vegetației unor păduri uriașe și a unor plante acvatice. De culoare neagră-brună, luciu sticlos-gras, compact, cu șistozitate pronunțată, dur, sfărâmicios; conține c. 76-90% carbon, 4-6% hidrogen, 5% oxigen + azot, 2-15% apă și are o putere calorică de 7.000-9.000 kcal/kg. Se utilizează la fabricarea cocsului, a gazului de iluminat, a gudroanelor etc., fiind un combustibil superior.