hiribă sf vz hribă

HRIBĂ s. v. rodul-pământului.

hribă s. v. RODUL-PĂMÎNTULUI.

hribă s.f. (reg.) cartof.

hríbă, hribe, s.f. (reg.) Specie de ciuperci comestibile: „Fata dacă se mărită, / Gândești că-i o hribă friptă” (Bârlea, 1924, II: 208). ■ „Este un obicei în Maramureș consumarea preparatelor de ciuperci în perioada posturilor, înaintea sărbătorilor religioase” (Beres, Marta, 2002: 358). ■ (onom.) Hrib, Hriban, nume de familie în jud. Maram.; Hribe, poreclă în loc. Valea Stejarului; Hribe-Coapte, poreclă pentru locuitorii din Nănești. – Var. a lui hrib, din ucr. hryb „ciupercă” (DER, DEX) sau din sl. chirbǔ „spinare” (Cihac, DA, după DER).

hribă, hribe, s.f. – (reg.) Specie de ciuperci comestibile: hribă bună, hribă de stejar, hribă de vară (Boletus aereus); hribă de brad, hribă de toamnă (Boletus pinicola); hribă de plop (Leccinum aurantiacum); hribă de carpen (Laccinum carpini). „Este un obicei în Maramureș consumarea preparatelor de ciuperci în perioada posturilor, înaintea sărbătorilor religioase” (Beres, Marta, 2002: 358). „Fata dacă se mărită, / Gândești că-i o hribă friptă” (Bârlea, 1924, II: 208). ♦ (onom.) Hrib, Hriban, nume de familie în Maramureș; Hribe, poreclă în localitatea Valea Stejarului; Hribe-Coapte, poreclă pentru locuitorii din Nănești (Bilțiu-Dăncuș, 2005). – Var. a lui hrib din ucr. hryb „ciupercă” (DER, DEX) sau din sl. chirbǔ „spinare” (Miklosich, Cihac, DA, cf. DER).

hribă, -e, s.f. – Specie de ciuperci comestibile. Hribă bună, hribă de stejar, hribă de vară (Boletus aereus); hribă de brad, hribă de toamnă (Boletus pinicola); hribă de plop (Leccinum aurantiacum); hribă de carpen (Laccinum carpini). „Este un obicei în Maramureș consumarea preparatelor de ciuperci în perioada posturilor, înaintea sărbătorilor religioase” (Beres, Marta 2002: 358). „Fata dacă se mărită, / Gândești că-i o hribă friptă” (Bârlea 1924 II: 208). Hribe, poreclă în localitatea Valea Stejarului; Hribe-Coapte, poreclă pentru locuitorii din Nănești-Maramureș (T.B. Dăncuș 2005). – Din ucr. hryb „ciupercă”.