hrebincă, (hreabăn, hreabân), s.f. – 1. Perie cu dinți de lemn, „ori cu piele de ariciu” și, mai târziu, cu dinți de fier prin care se trece fuiorul de lână (sau cânepă), după ce a fost zdrobit cu melița. Razilă. 2. Unealtă pentru culegerea afinelor, confecționată din scândurele subțiri de brad sau stejar, de forma unei cutii cu partea inferioară prelungită și deschisă, prevăzută cu dinți în formă de pieptene (Dăncuș 1986). – Din ucr. hrebinka (MDA).