HREAN sbst. 🌿 Plantă cultivată pentru rădăcina ei cărnoasă, cu gust înțepător (Cochlearia armoracia) (🖼 2569): cică ~ul are la rădăcină un vierme care-l roade (ALECS.); de aci, (P): trăește ca viermele în ~, despre un om care s’a obicinuit cu necazurile, cu traiul rău [vsl. h r ĕ n ŭ].