hoștează, hoșteze, (oștează), s.f. – (reg.) 1. Periferia unei localități; mahala. 2. Grup de case la marginea satului (DAR, 2002). 3. Totalitatea clădirilor și anexelor de pe lângă o gospodărie (Vișovan, 2008). ♦ (top.) Hoșteze (Hușteze), fânațe în Ungureni. „Se pare că aici a fost vechea vatră a satului” (Vișovan, 2008); Pe hoșteze, parte a loc. Tăuții Măgherăuș, pe Valea Nistrului (Crâncău, 2011). – Din magh. hóstád (MDA, pentru var. oștează).