hoșteáză, hoșteze, (oștează), s.f. (reg.) 1. Periferia unei localități; mahala. 2. Grup de case la marginea satului. 3. Totalitatea clădirilor și anexelor de pe lângă o gospodărie. ■ (top.) Hoșteze (Hușteze), fânațe în Ungureni („Se pare că aici a fost vechea vatră a satului”, Vișovan, 2008); Pe hoșteze, parte a loc. Tăuții-Măgherăuș, pe Valea Nistrului. – Din magh. hóstád (MDA, pentru var. oștează).