hotarnic, ~ă [At: (a. 1776) URICARIUL II, 189 / Pl: ~ici, ~e / E: hotar + -nic] (înv) 1 a Care se învecinează cu... 2 a Care privește hotarele unei moșii. 3 a Care se referă la hotarele unei moșii. 4-5 sm, a (Șîs Inginer ~) (Agronom) care se ocupă cu măsurarea proprietăților și stabilirea hotarelor.