hornoi sn [At: CALENDARIU (1814) 87/3 / V: ~rloi, hurloi, hurlou, urloi / Pl: ~oaie / E: horn + -oi] 1 Gaură făcută în acoperișul casei pe unde iese fumul. 2 (Îf hurloi, urloi) Horn (1). 3 Firidă în perete prin care iese fumul. 4 (Îf hurloi, urloi) Țeavă care duce fumul de la cuptor sau de la sobă în pod sau în coș³ (40) Si: burlan. 5 Horneț care leagă cuptorul de horn (1). 6 (Îf urloi) Coș³ (38). 7 (Înv; îf urloi) Conductă de apă. 8 (Reg; fig; îf hurloi) Uliță strâmtă, întortocheată și accidentată.