Horațiu Prenumele masc. Horáțiu, frecvent folosit astăzi la noi, reproduce pe cale cultă numele gentilic roman Horátius. Deși încercările etimologice nu lipsesc (de exemplu, apropierea de un cuvînt grecesc care înseamnă „tînăr”, „înfloritor”), originea și semnificația lui Horatius rămîn obscure (face parte probabil din fondul onomastic prelatin). Prezența numelui în onomastica contemporană se datorește cu siguranță faimei poetului latin Quintus Horatius Flaccus (65-8 î.e.n.). Intrat în onomastica românească în secolul trecut, împreună cu multe alte nume din istorie și cultura romană, Horațiu s-a răspîndit repede pe întreg teritoriul și este astăzi mult mai frecvent decît alte prenume din aceeași categorie. În Transilvania este folosită din ce în ce mai rar și forma scurtată Horaț. ☐ Fr. Horace, germ. Horaz, it. Horazio, rus. Gorații, magh. Horac, Horácia. ☐ Dintre personalitățile lumii moderne îl amintim pe cunoscutul amiral englez Horatio Nelson. Figura marelui poet latin l-a inspirat pe V. Alecsandri în Fîntîna Blanduziei. ☐ O figură familiară a lumii romanelor balzaciene este doctorul Horace Bianchon (în Moș Goriot, Iluzii pierdute) și desigur Horațio, înțeleptul prieten al lui Hamlet din tragedia Hamlet de Shakespeare.