horaiță sf [At: LB / P: ~ra-i~ / Pl: ~răiți / E: nct] (Reg) 1 Drum format în mod natural, prin circulație, între casele unei localități rurale Si: uliță. 2 (Îe) A umbla pe ~ A umbla fără scop, bătând în lung și-n lat străzile. 3 (Lpl) Pământ neproductiv. 4 Loc expus mult la vânt.