hopâc, s.n. – (reg.; înv.) 1. Petrol (pentru lampă); opaiț, fotoghin (Strâmtura și Bârsana, cf. ALRRM, 1971: 330): „Aprinzând un hopâc ce era în casă, vede în gura cuptorului o pită de grâu” (Lenghel, 1979: 200). Atestat cu acest sens și în Maramureșul din dreapta Tisei. 2. Minge la jocul de-a oina (Calendar, 2007). – Et. nec.