HOMEOMÉRI (HOMEIOMEREIAI) ({s} homeo- + meros „parte”) s. n. pl. Elemente materiale prime, infinit divizibile, care conțin, în filozofia presocraticului Anaxagora din Clazomene, un amestec complet al tuturor corpurilor asemănătoare posibile. Termenul h. nu apare însă la Anaxagora, care l-a folosit pe acela de „semințe”, ci i-a fost atribuit de Aristotel.