5 definiții pentru holm


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

holm sn [At: DOSOFTEI, V.S. 67/2 / V: (Trs) hâlm, ~lom / Pl: ~uri / E: rs холм, vsl χлым] 1 Gâlmă. 2 Movilă.

HOLM, holmuri, s. n. (Mold., Transilv.) Ridicătură mică de pămînt; delușor, dîlmă, movilă. Drumul începea să suie un holm înalt, cătră valea largă a Siretului. SADOVEANU, N. P. 142.

HOLM, holmuri, s. n. (Reg.) Ridicătură mică de pământ; delușor, movilă. – Magh. halóm (cf. ucr., rus. holm).

hîlm n., pl. urĭ (vsl. hlŭmŭ, bg. hŭlm, rus. holm, deal mic [de unde și ung. halom], cuv. germanic, de unde și ngerm. holm, deal, și kulm, pisc, rudă cu lat. culmen, culme. Și sîrb. hlam. [Bern. 1, 387]. V. colnic. Cp. cu cuhalm). Vest. Colnic, deluleț, dîmb, dîlm. Gorgan. – În est holm (după rus.), în Trans. și halm (după ung.). V. cucă 1 și gruĭ 1.

Intrare: holm
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • holm
  • holmul
  • holmu‑
plural
  • holmuri
  • holmurile
genitiv-dativ singular
  • holm
  • holmului
plural
  • holmuri
  • holmurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

holm

etimologie:

  • limba maghiară halóm (confer limba ucraineană, rus. holm).
    surse: DLRM