holeră sf [At: URICARIUL IV, 440/17 / V: (Trs, Ban) co~ / A și: ho~ / Pl: ~re, (înv) ~ri / E: ngr χολέρα, bg, rs холера] 1 (Med) Boală epidemică gravă, adesea mortală, caracterizată prin crampe stomacale foarte dureroase, vărsături și diaree, care duce la o puternică deshidratare a organismului. 2 (Șîs ~ra găinilor) Boală infecțioasă a păsărilor, cu evoluție gravă, provocată de un microb Si: pasteureloză. 3 Ființă mitologică care produce holera (1). 4-5 (Fig; dep) Femeie (urâtă sau) rea. 6 (Bot) Plantă erbacee care are pe tulpină, la baza frunzelor, spini trifurcați Si: cătină, cornuță, dracilă, ghimpe, lipici, pălămidă, scai-rusesc, scăiete-muscălesc, spin-muscălesc (Xanthium spinosum). 7 Medicament obținut prin pisarea rădăcinei holerei (6). 8 (Îe) A da ~ra în cineva A se speria foarte tare.