8 definiții pentru holcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

holcă sf [At: DOSOFTEI, V. S. 159 / S și: (înv) gholcă / Pl: ~eci / E: ucr голка] (Mol, Buc, Trs) 1 Zgomot. 2 Sfadă.

HÓLCĂ s. f. (Reg.) Zgomot, gălăgie. – Ucr. holka.

HOLCĂ s.f. (Mold .) Gălăgie, tumult. Era holcă mare și nu s-au mai auzit ciocanele ce spărgeau zidiul. DOSOFTEI, VS. Holcă. NCCD (gl.). Etimologie: cf. rus. golka. Cf. calabalîc, învălușag, vălășag, vreavă, zarvă.

hólcă f., pl. ĭ (rus. gólka, huĭet). Est. Rar azĭ. Hărmălaĭe, gălăgie, tumult.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HÓLCĂ s. v. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.

holcă s. v. BALAMUC. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. LARMĂ. SCANDAL. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hólcă, s.f. – (reg.) Zgomot mare, gălăgie, larmă (ALRRM, 1969: 71). – Din ucr. holka (DLRM); din ucr. golka „vuiet” (Scriban, MDA).

hólcă, s.f. – Zgomot mare, gălăgie, larmă (ALR 1969: 71). – Din ucr. golka (MDA).

Intrare: holcă
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • holcă
  • holca
plural
genitiv-dativ singular
  • holci
  • holcii
plural
vocativ singular
plural