HODOROG!¹ l. interj. Imită sgomotul produs de mișcarea unui lucru vechiu, hîrbuit, stricat: ~ încolo, pe dincolo, carul se strică (CRG.). II. sbst. 1 Lucru vechiu, hîrbuit, stricat, hodoroagă ¶ 2 Ⓕ Căzătură, moșneag, bătrîn ce abia se mai ține pe picioare: ah ! ~ șiret, căci n’am știut ! (DLVR.); și un ~ ca socru-său avea să i se împotrivească ! (GRL.) [comp. hădărag].