hodoroabă² sf vz hodorog¹

2) hodoroábă f., pl. e (d. hodorob). Fc. Hodorob

1) hodoroábă f., pl. e (din hodoroagă). Mold. Fam. Iron. Lucru saŭ persoană (moșneag, babă) hodorogită, hodoroagă.

(h)odorób n., pl. oabe și -oábă f., pl. e (vrus. udorobĭ, oală, údoroba, oală proastă, dorob, cutie, coș, rut. odoróblo, văcălie. Bern. 1, 211). Coș fără fund (gabion orĭ cilindru de împletitură de salcie) care se cufundă în apele micĭ (ca în japșe) ca să prinzĭ peștele cu mîna. – Și -óg, pl. oage. V. horeț și oboroacă.