hodin, -ă, hodini, -e, adj. – Mare, puternic, bine făcut: „Atunci nevasta, hodină și tare, l-a apucat pe tătar pe la spate, de gleznă, și l-a aruncat cu capu-n jos în moarea acră de curechi” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 156). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei, cu sensul de „înalt” (DRT, 2010). – Et. nec.