2 intrări
4 definiții
Explicative DEX
hoară3 [At: ȘEZ. VI, 99 / Pl: ~re / E: nct] (Pop) Lână care rămâne de la piuă.
OARĂ2, HOARĂ, mai adesea pl. OARE, HOARE sf. 🐦 Păsări de curte: curtea este plină de oare și de vite (ISP.); trăia... încunjurată de fel de fel de pasări, hoare și alte dobitoace (MERA) [lat. ovaria „ouătoare”].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
Enciclopedice
HOARĂ, b. (Hur 100), < subst. zis și oară sau horă „resturi de lînă” (DLR).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
hoară s.f. (reg.) lâna care rămâne de la piua de bătut dimiile.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: hoară
hoară substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: Hoară
Exemple de pronunție a termenului „hoară” (5 clipuri)
Clipul 1 / 5