HO interj. 1. Strigăt cu care sînt oprite vitele, mai ales caii. ♦ (Fam.; de obicei la adresa unui vorbitor) Destul, stai, oprește-te ! ♦ (Rar) Strigăt cu care se îndeamnă vitele la mers. 2. (Repetat, cu accentul frazei pe al doilea element; exclamație prin care garantăm sau întărim spusele noastre) Berechet, din plin. Lăutari sînt ? – Ho, ho ! Cîți poftești (CREANGĂ).