hluj² sms [At: PAMFIL, A. / E: nct] (Îrg) Noroi cleios.

hluj¹ smn [At: PAMFILE, I. C. 246 / Pl: ~i, ~uri / E: refăcut din pll hlujer] (Reg) 1-2 Hlujan (1-2).

HLUJ ~i m. reg. v. HLUJAN /Orig. nec.

hluj (hlujer, hlujan) m. 1. cocean: hlujeni de mazăre; 2. coceanul firului de porumb; 3. cotor: hlujerii crinilor. [Origină necunoscută].

hluj și hluján m., pl. anĭ și enĭ, ca strujenĭ, cocenĭ (sîrb. hlud, rus. hlud, prăjină, d. vsl. hlondŭ, vargă, rudă cu huludeț și haldan. Bern. 1, 190). Est. Cotor de popușoĭ, cocean, cĭocan, strujan. – Și hlújer. La Cant. hlúger. În Munt. lújer, în Trans. lúger.

hluj, hluji, s.m. (și hlújuri) 1. tulpină bățoasă a unor plante erbacee mari (ca porumbul); cocean. 2. cotor.