hluj² sms [At: PAMFIL, A. / E: nct] (Îrg) Noroi cleios.

hluj¹ smn [At: PAMFILE, I. C. 246 / Pl: ~i, ~uri / E: refăcut din pll hlujer] (Reg) 1-2 Hlujan (1-2).

❍ HLUJ, HLUJAN, HLUJER sm. Mold. Bucov. 1 🌿 Cocean. tulpina bățoasă a unora din plante: mătura... se face din coceanul sau hlujul plantei numite mălaiu-tătăresc (PAMF.); cînepa... de toamnă e mică și groasă în hlujan (VOR.); porcii mănîncă păstăile și hlujenii de mazăre cu multă lăcomie (ION.) ¶ 2 Cocean de porumb (după ce s’au cules știuleții).

HLUJ ~i m. reg. v. HLUJAN /Orig. nec.

hluj (hlujer, hlujan) m. 1. cocean: hlujeni de mazăre; 2. coceanul firului de porumb; 3. cotor: hlujerii crinilor. [Origină necunoscută].

hluj și hluján m., pl. anĭ și enĭ, ca strujenĭ, cocenĭ (sîrb. hlud, rus. hlud, prăjină, d. vsl. hlondŭ, vargă, rudă cu huludeț și haldan. Bern. 1, 190). Est. Cotor de popușoĭ, cocean, cĭocan, strujan. – Și hlújer. La Cant. hlúger. În Munt. lújer, în Trans. lúger.

hulugi smp vz hluj

hluj, hluji, s.m. (și hlujuri) 1. tulpină bățoasă a unor plante erbacee mari (ca porumbul); cocean. 2. cotor.