hliză sf [At: (a. 1741) URICARIUL XII, 326/27 / Pl: ~ze / E: nct] (Mol) 1 Fâșie de pământ de cca 2-3 ha. 2 Parte dintr-un lan. 3 Proprietate lungă și îngustă Cf răstav, sfoară, tabunea, tarla.

HLIZĂ ~e f. reg. Petec de pământ arabil. /Orig. nec.

hliză f. Mold. petec de moșie: hliză arendată. [Origină necunoscută].

hlíză f., pl. e (cp. cu clisă). Mold. Moșioară lungă: hlize răzășeștĭ.

hliză (hlize), s. f. – Ogor, țarină, cîmp. Origine necunoscută. În Mold. – Der. hlizi, vb. (a delimita).