hlap, ~ă a [At: MOXA 382 / Pl: ~i, ~e / E: pn chlapać, srb hlapati, vsl χлaпъ] (Înv) Desfrânat.

hîlpav, húlpav, hlúpav, glúpav, lúpav și hîltav, -ă adj. (rudă cu sîrb. lapav, mlăștinos, nsl. hlápati, a înghiți lacom, ceh. chltavý, lacom, rus. hlebáti, a sorbi, bg. glúpav, timp, ș. a. V. gît, gălătuc, lapoviță. Bern. 1, 387). Nord și est. Foarte lacom. Adv. Cu mare lăcomie. – Și hîlpov (ca gîrbov îld. gîrbav). La Moxa hlap, în Gorj haláp.

hlap, -ă adj. Moxa. Hîlpav.

hlap (-pă), adj. – Libertin, desfrînat. Sl. chlapŭ „sclav” (DAR); semantismul nu este clar. – Der. hlăpie, s. f. (libertinaj, desfrîu). Sec. XVII, înv.

HLAPĂ s.f. (Ban.) Femeie desfrînată. Hlape. Meretrix. Scortum. AC, 343. Etimologie necunoscută. Cf. b l î d n i c ă, b l î d n i ț ă.

hlap, -ă, adj. și s.m. și f. (înv.) desfrânat.